Lăsați-mă, căci cel pe care îl iubesc m-a chemat,

Și pentru mine, El a dezvăluit semne de bucurie.

Și mi-a făcut clare sensurile subtile,

Cu certitudine, când El a dezvăluit vălul.

Mi-a dat să beau și m-aș sacrifica pentru cel care mi-a dat să beau.

Cu adevărat, lui Dumnezeu îi aparține acel vin.

Și a eliberat lanțurile după ce am fost testat

Și mi-a dăruit tot felul de generozitate.

Și în dragoste, mi-a clarificat intenția și starea

Cu evlavie, m-a ținut departe de vină.

Timpul meu a trecut în cunoaștere și evlavie

Și în Viața de Apoi, către locuința permanenței.

Și când ghidul caravanei m-a condus,

La panta purității, între Ramat.

I-am răspuns și nu mi-am plecat frâiele

Către un bârfitor sau oamenii de vină.

Și îmi este suficient că sunt la ușă,

Pe prag, până în Ziua Învierii.

Întrebați-mă, căci dragostea este arta și starea mea,

Și am devenit, o, prietenul meu, un slujitor.

Am fost prezenți cu ei la vinul lui Dini,

Pe care norii au plouat asupra lor.

Și în beția lor, nu au mărturisit un al doilea,

Și între ei, există un semn de la Domnul.

Un semn care indică satisfacția Lui în fiecare moment,

Și nu se tem de regretul consecințelor sale.

Pentru ei sunt daruri abundente de har,

Prin care au atins conducerea.

Poate că împreună cu ei, vom ajunge la locuința grădinilor,

Și Profetul ne va conduce, liderii drumului.

Asupra Lui, fie ca Allah să binecuvânteze în fiecare moment,

Și familia Lui, așa cum cântă porumbelul dimineții.